Andata e ritornu
Di Bruno Versace
‘Na rema fridda la finestra sbatti,
d’arretu nd’avi a ‘ttia cull’occhj sciutti;
di li penzeri mei non pigghj parti,
di sonnura chi fazzu ti nd’i futti.
Partivi appressu jornu ed era marti,
a la partenza mia ciangìru tutti,
fora di tia chi ti tenisti a’ sparti,
fora di tia e di ‘ssi cosi brutti.
‘I badu e’ fatti mei ‘mparavi l’arti,
‘mbippi bicchjeri ‘i vinu ‘i centu gutti,
u mundu lu giravi ‘i parti a parti
aundi vitti ‘rrisi, chjanti e lutti.
Mangiavi e ‘mbippi a tavuli conzati
e dijunavi a tavuli vacanti;
ora, chi corant’anni su’ passati,
lu me’ distinu mi portau cc’avanti.
È vennari… e la luna quinta vera
spunta e si ‘mmuccia nt’a li nivolati;
vìju la casa tua… non è com’era,
comu non sunnu mancu sti ripati:
i mura sunnu chjini ‘i rovettari,
a làmia è spundata, u furnu catti,
ma u stessu ventu torna a ‘rrotijari,
… nt’o stessu scuru ‘na finestra sbatti.
Foto: aforismi-citazioni.it