Storia d’a Calabria
Di Bruno Versace
Fin’aund’a storia
portau canuscenza,
pa’ chista Calabria
ci fu sufferenza.
Fatighi e suduri
n’di cogghjìmma tanti
ma, all’ura ‘i mangiari,
‘nghjuttèmu n’bacanti.
Si a panza ‘a ‘ddubbamma
‘a ‘ddubbamma a’ ‘mmucciuni,
pa’ nommi si ‘ccòrgianu
i vari patruni.
‘Ncignamma ch’i Greci
ma, doppu se’ misi,
‘rrivaru Romani
e Cartaginisi.
Si fìciaru micciu
nt’a chisti ripati
e i povari Greci
‘i cacciar’a pedati.
Servimma i Romani
e poi i Bizantini,
fin’a chi i Normanni
‘rrivaru a decini,
e doppu di chisti,
nt’e nostri pajisi
cumparzaru Svevi
ed Aragonisi.
N’di fìciaru u culu,
sti bboni cristiani,
pammi n’du tenìmu
cu’ tutt’i ddu’ mani.
Cu’ Carlu d’Angiò
calaru i Francisi
e non ci fu lustru
pa’ diverzi misi.
Ch’i vecchj patruni,
(dicimula tutta)
prima unu e po’ l’attru
n’di tìnnaru sutta.
E propiu ‘i sti tempi
Turchi e Saracini
portaru u scumpigghju
nt’a chisti marini.
I nostri pajisi
‘i passaru o’ sitacciu
e i cosi chi fìciaru
… non vogghju m’i sacciu;
dicu sulamenti
nt’a sti pochi rimi
ca ‘i chillha gentagghja
nd’avimu a pellhimi.
Passamma ddu’ sèculi
a mman’e Borboni
e furu ddu’ séculi
‘i cant’e di soni.
Calau Garibardi
‘i sconza li brigghja
e vorzi jutatu
‘i jungi a Famigghja;
e nui lu jutamma
ma n’capu a ‘nu misi
calava Vittoriu
‘rrivaru a decini,
ch’i so’ Piemuntisi.
Palori e promessi
u rrè nd’i portau.
Nd’i dissi ca cangia…
Ch’i cazzi cangiau….!
E comu fu sempri
campamu a ‘mmucciuni.
Cangiamma… cangiamma,
Cangiamma patruni!
E i novi ‘rrivati,
sparàndusi a calia,
scindenu cantandu
“Fratelli d’Italia”,
e n’coru cud’illhi
nui puru cantamma.
… ma chisti ennu i frati?
Mi ‘mmàginu a mamma….!
Foto: bnl.imgix.net