U forgiaru

Di Bruno Versace
Aieri matina
calavi pa’ jusu
e ‘ntisi nu’ fattu
daveru crijusu.
Ndavia pammi passu
llhà Pavulu Rodii’ veni i’ mi conza
nu’ circu i’ tripodi.
Partivi d’a casa
e i’ susu lampava,
‘rrivavi o’ pajisi
chi zahaliava.
Passavi d’u barru,
salutu l’amici,
po’ ‘ccattu u giornali
i’ viju chi dici.
Rrivai llhò forgiaru
nta’ pochi minuti;
trasivi: «Bongiornu»
«Bongiornu e saluti!»
U mastru domanda
chi mi bisognava,
po’ dici i’ mi ‘ssettu
ca und’è chi ‘rrivava;
‘ndavìa pammi faci
tri o quattru ‘zzappuni
m’i porta o’ mercatu
a Brancaleuni.
‘Ffacciai pallh’avanti
e spandènu i canali;
mi ‘ssettu ‘llhò focu
e mi leju u giornali.
U mastru nu’ ferru
c’a mazza pistava
e di nu’ ‘zzappuni
a forma si dava.
Na’ vota finutu,
(ca vorzi m’u guardu)
u’ jetta i’ nu’ latu
c’ancora era cardu;
u’ jetta e si dici,
cu’ vuci distratta:
«Va’ pigghjala n’culu
tu e cu ti ‘ccatta.»
Ma, tempu i’ mi votu
e m’u guardu ‘ncantatu,
già n’attru ‘zzappuni
ndavìa terminatu,
e mentri u’ sistema
n’ta stessa ripata,
u’ guarda e u’ ‘ccumpagna
c’a stessa sonata.
Videndu ca’ restu
cull’occhji ‘mbitrati,
si ferma e mi spiega
pecchì llhi sparati.
«S’a rendu cu’ ‘nticipu
a chillhu c’u ‘ccatta,
ca illhu cu’ ‘mmia
n’a vinci e n’a ‘ppatta.
Mi pari c’o viju,
‘ngurnatu i’ sudura,
doppu na’ jornata
chi u fissa lavura
a chistu sturmentu
tu sa’ chi si dici?
… va pigghjala ‘nculu
tu e cu ti fici.»
Foto: arteeferro.eu